Aromă de altădată..

  
 Toamna, timidul frig, ziua de 15, ploaia..ploaia care m-a prins mai devreme de mână şi m-a dus înapoi. De fapt, n-am plecat niciunde..eram tot timpul acolo, numai că uitasem. Atât de multe legate de o singură combinaţie perfectă; aroma aceea..umezeala, sunetul de picurătură, ora matinală, data calendarului şi desigur, vechiul drum.  
  
   Mă pregătesc să desenez celorlalţi imaginile de altădată..şi totuşi, magicul lor s-ar pierde odată ce ar fi dezvăluite, odată ce nu ar mai rămâne „de altadata”. Nu am să spun câtă linişte îmi aduc, deşi poate e doar o plăsmuire; atunci nu le preţuiam atât de mult. Sunt sigur că fiecare are a sa aromă a imaginilor..şi dacă literele din-mprejur l-a făcut să şi-o amintească, nu mă pot decât bucura. Căci nici desenele nu mai au acelaşi gust, oricât de multe ori încerc să refac reţeta..iar muzica, ea se străduie să reaprindă în zadar acel timp. E mai bine aşa: fiecare timp cu timpul său. 
    
 Încet..calm..picăturile dispar din vizual, ziua parcă îşi pierde din magie, căldura mă înconjoară..ca o ceaţă, dispare; accentele unui „cazan”, urmate de intepaturile unui „bade” adorm primordialul şi trezesc cotidianul efemer.                                       … ..s-au dus.. …
  
 Gândul şi proiecţiile de viitor se îndreaptă spre vizionarea filmului Breaking the Waves a lui Lars von Trier…